Am ieșit în stradă pentru că siguranța nu este un privilegiu. Este un drept. Pentru că violența împotriva femeilor nu este o „problemă de familie”, nu este o fatalitate și nu este ceva ce trebuie să învățăm să suportăm. Și pentru că legile, instituțiile și serviciile trebuie să fie acolo înainte să fie prea târziu.

Am cerut: ✊ implementarea efectivă a legii privind femicidul și măsuri reale de prevenire a crimelor împotriva femeilor; ✊ aplicarea legii care incriminează căsătoriile forțate și protecție reală pentru victime; ✊ educație pentru egalitate, consimțământ și relații sănătoase; ✊ campanii publice care să vorbească despre violență fără să învinovățească victimele; ✊ servicii accesibile și finanțate corespunzător pentru femeile și copiii care fug din calea violenței; ✊ intervenție responsabilă și formare specializată pentru polițiști, medici, procurori, judecători, asistenți sociali și toți cei care intră în contact cu victimele.

Nu mai vrem promisiuni după fiecare tragedie. Vrem prevenție. Vrem protecție. Vrem responsabilitate. Vrem resurse. Vrem siguranță. Și vrem să fie foarte clar: nu femeile trebuie să învețe să trăiască mai atent într-o lume violentă. Lumea trebuie să devină mai sigură pentru femei.

Oricine crede că femeile și fetele au dreptul la o viață fără violență a fost binevenit să ni se alăture. Marșul a fost un spațiu de solidaritate, de revendicare și de acțiune pentru această cauză.

Împreună pentru siguranța femeilor!

În Timișoara, marșul a fost organizat de SPICC și FITT, CosPol, InspireUp, Tineri Liberi, Neurodivers și Centrul de Excelență în Educația Permanentă.