top of page
  • Writer's pictureAlexia Maria Inași

Atingerea

prin mine te-ai avântat,

gândind la necurat

ai trecut ca prin ispită,

lăsând în mine doar urme de frică.


M-ai privit în ochi, hain

Simțind un val masculin,

Care mă sugruma încet și dur,

De al meu corp de aur, ca un nebun.


Te-ai aruncat neîndurat

în a mea nevinovăție pură

Lăsând în urma ta

Loc doar de ură.


Negarea mea a fost un nimic

Pentru gândul tău cumplit.

Mi-ai închis ochii, domolit

Comportându-te neîmblanzit.


Ai plecat, luând din mine

Ultima urmă de fericire,

Atingând, strivind prin mine ,

Și ultima urmă de bine.


Mi-ai distrus corpul fraged, cicatrizat

Cu o atingere de neuitat

Pe care încă o simt pe mine

Croindu-și drum printre ruine.


În zadar am strigat după ajutor, mohnit

Pentru că tu nu te-ai oprit,

Știind bine că iei din mine,

Praf și pulbere de nevinovăție.


Am stat și am așteptat,

Să te oprești din fapt

Însă am rămas aici, știi bine

Încă simțind pe mine, ale tale toxine.

145 views0 comments

Recent Posts

See All
bottom of page