Educaţia sexuală nu se referă la explicarea modului de a face sex/întreprinde actul sexual, ci de cunoaştere a propriului corp şi a modificărilor care apar odată cu înaintarea în vârstă, a stării psiho-emoţionale şi cum este aceasta afectată, cât şi asumarea riscurilor, adică a bolilor ce se transmit pe cale sexuală ori a sarcinilor nedorite care pot veni la pachet cu începerea vieţii sexuale.
Educaţia sexuală cuprinde totuşi o gamă variată de subiecte, respectiv sub-subiecte ale celor principale, amintite mai sus. Aceasta trebuie să cuprindă, pe lângă informaţii despre anatomie şi reproducere, informaţii uşor de înţeles şi acceptate de către toate grupurile socio-culturale de oameni, despre sănătatea sexuală, identitatea de gen, intimitatea şi afecţiunea care se creează cu partenerul, cât şi aprecierea faţă de corpul fiecăruia (pentru o mai profundă interacţiune ori legătură).
Este important faptul că tinerii au nevoie atât de educația sexuală informală, cât și de cea formală. Acestea două nu trebuie să aibă un caracter antagonic, fiindcă ele se completează una pe cealaltă.
În România este permis ca tinerii să aibă acces la servicii de sănătate reproductivă și sexuală începând cu vârsta de 16 ani, dacă serviciul nu include proceduri chirurgicale, caz în care este nevoie de acordul unui părinte.
De ce să se predea educaţia sexuală în şcoli?
Prin educaţia sexuală predată corect, de către oameni avizaţi, se pot crea relaţii mai strânse cu partenerii ori viitori parteneri, bazate pe iubire şi afecţiune, se reduce riscul de a contacta o boală transmisibilă sexual ori a unei sarcini la o vârstă fragedă şi, totodată, se îndeplineşte dreptul tinerilor la accesul de informaţii pe subiecte care îi afectează într-un mod direct. În România nu există un program coerent de educaţie pentru sănătate care să le vină în ajutor adolescenţilor, iar atunci când se realizează, nu există training-uri corespunzătoare pentru profesori.
Poate fi împărţită în trei domenii de învăţare:
1. Cognitiv- acoperă informaţii privind corpul uman şi igiena (lui) şi despre sănătate
2. Afectiv- se referă la sentimentele, atitudinile şi valorile pe care le au tinerii
3. Comportamental- legat de comunicare, luarea decizilor şi alte abilităţi
Tinerii și adulții din societatea românească nu sunt conștienți de importanța pe care o are educația sexuală asupra calității unei vieți. Adulții trăiesc sentimente de frică, deoarece se gândesc că aceasta va conduce la promiscuitate și că tinerii își vor începe viața sexuală mai devreme. Institutul de Statistică al României susține că aproximativ 18.600 de adolescente au dat naștere unui copil în 2014, dintre care 2.212 au avut vârsta cuprinsă între 12-15 ani. Mai mult de două treimi dintre ele trăiesc în mediul rural. Procentul adolescentelor care devin mame este printre cele mai mari din Europa, el fiind de 15.6% în 2013 (Eurostat-Oficiul de statistică al U.E), țara noastră fiind urmată de Bulgaria unde procentul este de 14.7%.
De asemenea, prin educarea oamenilor, în special a adolescenţilor, cu privire la ce înseamnă educaţia sexuală, se poate face o mai bună prevenţie a bolilor cu transmitere sexuală, a sarcinilor în rândul tinerelor şi a violenţei domestice. Totuşi, un aspect absolut esenţial rămâne persoanele care transmit informaţia; fie că este vorba de părinţi, fraţi ori profesori, cei care trebuie să ocupe rolul principal pe această scenă, rămân sexologii şi medicii de familie, care au o pregătire pe acest subiect şi ştiu cum să îl prezinte tinerilor, repectiv copiilor. Părinţii trebuie să rămână în spatele scenei şi să vegheze la buna-dezvoltare a copiilor lor, care se poate realiza adecvat numai dacă lasă subiectele acestea pe mâna experţilor. Există, bineînţeles, şi părinţi care evită astfel de subiecte, iar în acest caz, copii i rămân oarecum „în aer” şi trebuie astfel să se informeze pe cont propriu, deseori de pe site-uri de fakenews, ajungând chiar mai dezinformaţi. În ajutorul acestor adolescenţi şi nu numai, venim noi, cu informaţii sigure pentru ei, verificate şi scrise pe înţelesul tuturor, astfel încât nimeni să nu se simtă exclus.
Este necesară educaţia sexuală?
Educața sexuală reprezintă o necesitate, deoarece ajută la evitarea consecinţelor nedorite privind starea şi sănătatea psiho-emoţională a tinerilor. În România, sunt cunoscute faptul că aceştia îşi încep viaţa sexuală la vârste din ce în ce mai fragede, la fel și creșterea numărului adolescentelor care ajung să aibă copii. Educația sexuală îi ajută pe adolescenți să-și dezvolte deprinderi pentru a se putea proteja și pentru a-şi menține starea de sănătate, prin luarea unor decizii corecte.
Potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică ale Ministerului Muncii peste 90.000 de fete cu vârste de maxim 19 ani, din care 3.024 nu împliniseră 15 ani, au născut în perioada 2009 - 2012, iar aproape 39.000 au făcut întrerupere de sarcină în aceeaşi interval de timp. De asemenea, potrivit Comitetului ONU pentru drepturile economice, sociale şi culturale, România este pe primul loc dintre țările membre UE, care înregistrează cel mai mare număr de nașteri la adolescentele de sub 15 ani.
De-a lungul vieţii, oamenii discută cu părinţii, prietenii ori partenerii intimi despre sexualitate. Prin aceste dicuţii libere, tinerii pot afla mai multe informaţii despre metode de contracepţie, boli cu transmitere sexuală şi comportament sexual sănătos, dicuţii prin care se pot aduce la cunoştinţa lor responsabilităţile care vin odată cu începerea vieţii sexuale. O educaţie sexuală de calitate le este de folos în special debutanţilor, care nu ştiu cu ce asteptări să intre în acest necunoscut şi care nu ştiu să identifice relaţiile toxice.
Capacitatea de a face diferenţa dintre relaţiile sănătoase şi cele nesănătoase este, de asemenea, o abilitate care le lipseşte multor tineri şi care poate duce chiar la violenţe, când nu se face diferenţa într-un mod corect: unul din 10 elevi de liceu au experimentat violența fizică de la un partener sexual. În rândul tinerilor se practică adesea manipularea, șantajul sexual și chiar abuzul sexual, în special din partea băieților. Adesea în perioada adolescenţei, datorită modificărilor hormonale şi de altă natură, nivelul de autocontrol este scăzut, iar şansa de a fi abuzat sexual creşte(în special fetele). Abuzurile sexuale produc traume afectiv-emoționale intense și de lungă durată, care ne urmăresc deseori pe parcursul întregii vieți. Educația sexuală include înțelegerea și identificarea modelelor de relații sănătoase și nesănătoase; modalități eficiente de a comunica nevoile; de gestionare a conflictelor; învățarea unor strategii pentru a evita o relație nesănătoasă.
În general, adolescenţii pot fi uşor naivi şi tind să urmeze exemplele nu chiar demne de urmat. Educaţia cuprinzătoare de sănătate sexuală pune bazele în ceea ce priveşte dezvoltarea în perioada pubertăţii şi a adolescenţei şi le insuflă tinerilor curajul de a spune „nu” în momentul în care nu vor să se angajeze într-o activitate sexuală nedorită. Mai mult, îi ajută să evalueze corect situaţiile în care se implică, care le-ar putea afecta bunăstarea corporală. Învaţă că numai şi numai ei pot lua decizii în ceea ce le priveşte corpul şi că abuzul ori violenţa sexuală se pedepseşte prin lege. În 2002 de exemplu, statisticile Organizației Mondiale a Sănătății aratau că în rândul tinerilor sub 18 ani, 1 din 4 fete și 1 din 7 băieți este victimă a abuzurilor și violenței sexuale, iar aici ne referim doar la cazurile declarate și înregistrate, fără a le include pe cele care sunt ținute sub tăcere și ascunse, datorită rușinii și tabuu-ului care este creat în jurul acestui subiect.
Un alt motiv pentru care educaţia sexuală este necesară, este acela că protejează succesul academic al elevilor. Elevii care nu se angajează în comportamente de risc primesc note mai mari decât elevii care se angajează în comportamente de risc pentru sănătate. Problemele legate de sănătate și sarcina nedorită pot contribui la absenteism și abandon școlar.